Fetisuri …

Pentru pacea mea sufletească, vă rog să aveţi răbdare a vă plimba pe câmpii pe care i-am batut în acest mic articol.
Când puterea socială a construit următoarea etapă în evoluţia comunităţilor, oraşele, a pus în ele tot ce avea ea de dat şi multe din lucrurile acumulate până atunci. Unele s-au pierdut, altele s-au schimbat sau au apărut lucruri noi. Ritualuri, norme, tradiţii, cutume şi alte elemente culturale, formează bruma ce defineşte un oraş ca fiind altceva decât un conglomerat de construcţii si indivizi.
Ştiinţele alcătuiesc un sistem fără de care oraşul nu ar putea trăi. Matematica, fizica, arhitectura, economia, chimia, biologia, medicina etc, toate interacţionează şi se integrează în acelaşi sistem cultural pentru a conferi oraşului mediul propice propriei dezvoltări.Peste toate, există ceea ce eu numesc, neştiinţific, un “suflet al oraşului”. Mixtura de valori difuze, ritualuri puternic înrădăcinate, arhitectură, producţie culturală şi istorie, ce imi inspiră un anumit sentiment străns legat de ceva-ul imperceptibil al oraşului respectiv.
Cei ce îl simt au înţeles deja despre ce vorbesc.
Acum trăiesc într-un oraş fără suflet, lucru pe care nu îl credeam posibil. Un oraş nu neapărat urât, interesant. Un maldăr de beton, carne şi benzină arsă, fără suflu, mecanic şi rece. Un oraş însorit, plin de muşte ,unde oamenii trăiesc decent şi fără prea multe griji – nici pentru ei, nici în general.
Cauze ştiinţifice aş putea expune şi explica fără prea mari dificultăţi: de la lipsa unei istorii care să-i permită să-şi cristalizeze ceea ce ar forma sufletul său, până la poziţionarea sa într-o societate ce nu îşi poate găsi identitatea naţională, ce nici măcar nu îşi pune această problemă.
Totuşi, am remarcat ceva straniu. Scaunele. Peste tot prin acest oraş sunt scaune. Pe străzi, pe plajă, în curţile şcolilor, în faţa magazinelor, pe şantierele de construcţii. Incredibil este faptul că multe dintre ele nu pot fi folosite sau sunt puse în cele mai ciudate poziţii posibile. Iar oameni stând pe un scaun în mijlocul străzii nu am văzut.
Poate acest oraş se luptă să-şi găsească sufletul într-un sedentarism ce aduce cu o adâncă letargie. O bucată de beton şi una de carne, stând faţă în faţă şi privindu-se de pe două scaune fără picioare. Poate germenii următoarei etape din istoria omenirii se găsesc sub picioarele unui scaun fără spătar.
Sau poate, într-un modernism pierdut în vulgaritate şi instinctualism, ascunse în spatele zidului de formalism şi proceduralism, scaunele sunt doar fetişul unui nebun refugiat într-un fel de cinism mediteranean.
Advertisements

In trecere..

N-am mai scris de ceva vreme…

Nu imi mai vine si m-am cam saturat sa-mi expun frustrarile prin public.Nu ca as avea vreo jena in sensul asta, dar devin redundant.
Presedintii vin si pleaca, guvernele sunt remaniate, ministrii “executati” la TV, apoi vulcanii erup, norii ne acopera si apoi trec, cutremurele curma vieti si darama cladiri, oameni se tot nasc si cladiri se tot ridica.
Viata isi urmeaz cursul firesc, cu sau fara nervii mei de primavara……si apoi energia de orice natura ar fi ea, e scumpaaaa….ca dracu’ de scumpa!! De ce sa o consum aiurea?….mai ales cand vine vorba de energia produsa de propriul corp!
De vreo doua luni m-am reapucat de basket.Miza s-a transformat intr-un mic tel, care cu siguranta ca-l pot atinge dupa multe ore transpirate si multa,multa rabdare (aici am o problema). Pana data viitoare ………presedintii, cutremurele, vulcanii “vin si pleca”, iar viata isi urmeaza drumul ei firesc..
Salutare!

Sarbatori Fericite!!

Sunt atat de neconventional incat scriu rar despre evenimentele curente, poate pentru ca despre prezent scriu toti si se scriu multe, de aceea atunci cand totusi ma incumet sa o fac imi iese totul atat de diferit..

Tin minte.. ca nu de mult imi placea Craciunul.. dar spiritul acestei sarbatori a fost distrus in ochii mei de, ironic, oamenii care’l sarbatoresc.

Unii se afunda intr`o ipocrizie iesita din comun.. ii vezi cum in fiecare an, la mijlocul lui decembrie incep sa se transforme. Nu`si dau seama de prefacatoria de care dau dovada, nenorociti falsi.. trec luni intregi si nu vorbesc cu tine, dar acum simt nevoia sa’ti dea un sms, simt nevoia sa’ti zambeasca fals si sa’ti ofere drept cadou cate un produs cu intentii artistice dar de foarte prost gust. Nu ne’am vazut mai tot anul si acum vrei tu sa’mi demonstrezi mie ca esti “generos” sau ca te`ai “gandit” la mine.. macar fa o intr`un mod cat mai simplu.. fa’ti timp si intalneste`te cu mine, strange`mi mana, pupa`mi obrazul sau imbratiseaza`ma .. nu vreau puloverul tau, ieftin si de proasta calitate, nu vreau sa primesc massu’ sau sms`ul tau cu o urare copiata de pe nu stiu ce website.. pentru ca intentia chiar NU conteaza.. nu’ti bate joc.. daca vrei sa faci ceva, fa o pentru ca vrei din suflet, nu pentru ca “asa e frumos” sau ai vreo obligatie..
Nu inteleg de ce unora le trebuie o sarbatoare ca sa fie buni, de ce va trebuie o sarbatoare ca sa va sunati rudele si prietenii sau sa va faceti cadouri ?! .. daca vrei sa faci asta o poti face oricand, nu’ti trebuie ca motivatie nu stiu ce traditie..
Imi aduc aminte acum cateva luni, dupa ce am lipsit cateva zile din peisaj .. am constatat ca multi au crezut ca pur si simplu printr`un numar de magie am disparut si ca n ‘am existat niciodata. Majoritatea cunostintelor cu care umblasem luni intregi, facusem gratare impreuna, bausem prin cluburi si parcuri, impartisem mancare din aceeasi farfurie, impartisem zile de dimineata pana seara si nopti pana dimineata au crezut ca pur si simplu nu mai sunt. Adica ne o ardem o luna impreuna si dupa cateva zile nu incerci sa vezi ce se intampla cu mine si mi dai un sms de craciun ?! Ai mancat la mine in bucatarie .. si te’ai imbatat la mine pe canapea dar cand nu am mai fost, nu am mai fost si gata ? M’a inghitit negura timpului si nu mai exist ?!

Mai sunt si altii care urasc Craciunul.. unii chiar au motive.. si sechele .. restu sunt niste idioti, niste “grinch wannabes” niste asa zisi razvratiti cu o propaganda anti craciun penibila care nu se bazeaza pe nimic.. cand ii intrebi de ce nu’ti place.. scutura din umeri mirati.. cred ca unii au o dorinta fundamentala sa fie prosti.
Stati departe va rog ! Nu vreau sa sara prostie din voi pe noua mea sapca scumpa.

Cat despre mine.. adevarat sunt, lucruri adevarate fac.
Daca vreau sa ti urez ceva.. am s`o fac din suflet, imi place ca fiecare urare plecata de la mine sa fie speciala, sa fie personalizata pentru destinatar, si nu.. nu am sa’ti raspund doar din obligatie..

Mai intai sa mi faca mie placere.. si dup’aia mai vedem..

Eu Gaby. Tu tot maimuta.

Pentru ca sunt genul de om care de`abia asteapta orice fel de discutie cu oricine doar de dragul de a se contrazice si de a mai face ca timpul sa treaca. Pentru ca mi`am dat semintele la schimb cu tastatura, filosofiile din fata scarii pe filosofiile online. Pentru ca am evoluat.
Evident vremurile se schimba, ne putem schimba si noi . Tehnologia a intrat in tot.

E greu ..

 .. cu oamenii.
Dar nu imposibil.
Daca pamantul e un regat cu siguranta oamenii sunt bijuteriile coroanei.
Cine se aseamana nu se aduna, nu poti judeca un om dupa cei ce il inconjoara, unii oameni sunt atat de nenorociti incat ii tin pe unii aproape doar pentru a face experimente pe ei.
Se poate spune ca cea mai simpla cale este cea mai buna. Dar cand nu esti un om simplu nu vei alege niciodata calea cea mai simpla, o vei exclude din start, de aceea uneori ai nevoie de oameni simpli langa tine, pentru mai multe sanse de reusita.
Totusi.. oamenii simpli.. in simplitatea lor comit uneori o mare greseala. Se lasa atrasi de o falsa maretie a oamenilor complicati, o maretie care este doar in capul lor.. cei complicati cu siguranta nu sunt mai buni. Dar nu asta ar fi o problema.. unii ba chiar ar numi`o evolutie.. greseala e cand incerci sa copiezi un lucru cu care nu ai nimic in comun si nu te reprezinta, pentru ca atunci vei da chix cu siguranta. Ca om simplu vei crede pentru cateva momente ca nu e atat de greu sa atingi un alt nivel si pentru cateva secunde te vei crede mai destept, mai frumos .. la drqu.. poate si mai bogat.. dar nu vei fi niciodata, pentru ca incercand sa imiti un comportament, un mod de viata sau un caracter diferit .. vei ajunge doar o copie .. oricat de buna copie vei fi .. nu vei conta niciodata, pentru ca la final tot o copie vei ramane.. poate arati la fel.. dar cusaturile tale vor ceda mai repede. Pana la urma e mai usor sa copiezi un caracter decat sa ti creezi unul propriu .. dar nu tot timpul e bine.
Asa e cu oamenii simpli .. la inceput daca le arati indiferenta vor fi si mai atrasi de tine, daca vei fi cu adevarat responsabil vei alege calea cea simpla.. vei incerca sa remediezi situatia asta indepartandu-i, dar atunci vor incepe sa te urasca.. si atunci ca om complicat ce esti vei face cea mai mare greseala din viata ta, vei incepe sa te indoiesti de tine insuti.. moment in care vei incerca sa le arati tainele lumii si sa le daruiesti toata cunoasterea ta.. bineinteles ca atata informatie complicata pentru mintile lor simple va fi la fel de daunatoare ca o raceala pentru un om fara sistem imunitar (ce comparatie urata.. e din cauza cartilor pe care le am citit recent.. )si atunci te vor crede ciudat si cu timpul se vor crede chiar mai destepti ca tine.
Dar stim cu totii adevarul pana la urma.
Asa se intampla ca in ultima saptamana.. din diverse motive am fost fericit si plin de energie.. e de la vreme sunt sigur.. sa ma vedeti cum ma plimb pe strazi seara in frig cu cafea ieftina si fierbinte intr`o mana si cu tigara in cealalta.Cand sunt fericit si glumesc inseamna ca nu`mi mai ajunge nimeni la nas.. si ca prin orice lucru spus incerc sa mi arat superioritatea.. nu’i asa prietene ??
Cand sunt fericit si ma simt bine langa oameni in care am incredere si la care tin.. inseamna ca e zborul dinaintea caderii .. nu’i asa vecina ??
In alta ordine de idei m’am jurat ca nu o sa mai scriu articole atat de lungi .. stiu ca unora nu le vine sa citeasca ceva cand vad “ditamai matzul” .. sincer si eu ma numar printre ei 🙂 .. dar ma las furat de idei .. si uite ce iese… cei putini care apreciaza isi pot sacrifica globul ocular cateva minute pentru cativa ani de stimulare intelectuala .. nu`i asa ? 😀

Bafta multa in tot ce faceti. Astept de la orice cititor provocare intelectuala.. m’am hotarat sa incep sa raspund la comenturi.. ;))

Babe si moshi…

Fie ca e iarna si e super frig ,fie ca e vara si e super cald, canicula daia ,autobuzele sunt pline cu mosi si babe si ma intreb unde se duc?Pe unde misuna?Ce naibii fac?Dimineazta,la pranz,seara si chiar la ala de 11 noaptea. Azi eram in autoboz sufocat de ei, ma uit in stanga 2 mosi, in dreapta o baba, in spate o baba si un mosh, in fata 3 mosi si o baba plus un tocilar cu o mapa cu un batranel desenat pe ea…mi-am pus castile in ureche si imi imaginam party cu pizde sau mi’o imaginam pe ea…in fine,incepuse sa fie mai bine. Am coborat la cap de line si jos era un mos cu o geaca neagra si captusita cu o blana mov cu turcuaz..ce pula mea? Si cand stau jos in autobuz si nu vreau sa le dau locul ma prefac asa obosit, oftez, joc un rol de muncitor, de scolar cu ore multe, de halterofil obosit, de sahist ganditor, de jucator de ping pong care a carat mingiile la antrenament, de dresor de elefanti fara trompa, de sofer pe buldozer, de cascador al vietii, de linoleu, de musama, de pix, de veioza cu cozoroc, de cutie de lapte dabia muls,de frigider indopat cu mezeluri, de muist…..si cand sunt scaune libere toti batranii stau in picioare.
De ce pula mea?
Ptr ca vor sa para tineri, joaca rolurile mele doar ca nu sunt obositi, ei se prefac FRESH!

” eu nu am vazut nimic important, mai important este ce vedeti voi” 

Am zis asta asa din capul meu ca sa ma dau si eu destept cum sunt toti in ziua de azi, toti au bloguri , toti scriu asa de parca scriu cu PANA de curcan mirobolant si au barba si toti sunt poeti, toti sunt super intelepti, toti sa para intelgenti …
Va salut!!

Imi cer scuze….

Am auzit la un moment dat ca o imagine valoreaza cat o mie de cuvinte. Evident ca nu am fost de acord.. Nu credeam ca o poza sau o pictura se poate lupta cu o suta de cuvinte de`ale mele .. atent slefuite si lustruite, ingrijit asezate in propozitii. Recent am simtit ca unele cuvinte aruncate aleatoriu cu multa indiferenta, pot durea mai rau decat o lama rece si ascutita. Adevarul e pe undeva la mijloc, fiecare lucru are importanta lui, oricat de mic ar parea. Cuvintele sunt puternice, cuvintele te pot face sa`ti schimbi viata in bine sau rau, te pot insela sub forma de promisiuni, te pot rani sub forma de jigniri, iti pot fura mintile sub forma de versuri.
Dar nu cred ca poti face pe nimeni sa te ierte doar prin cuvinte. Poti face o intreaga natiune sa te voteze, poti face o mie de virgine sa te adore, sa pornesti razboaie si masacre. Dar nu poti cere iertarea prin cuvinte.
Hai sa ni`l inchipuim pe Hitler cerand iertare poporului evreu intr`un discurs pompos.. cu vocea pitigaiata si umila, ochii mari si inlacrimati de caprioara neajutorata.
Numai ca noi oamenii iertam.. chiar daca nu ar trebui sa iertam sau chiar daca nu meritam sa fim iertati. Oare pentru ca asa scrie in biblie, sau pentru ca avem o gena in ADN, sau poate ca suntem prosti .. rau.
In ceea ce ma priveste, stiu raspunsul, iar fiecare e dator sa isi gaseasca propriile raspunsuri in adancul sau.
Am fost iertat de cateva ori si am iertat de cate ori am putut.
Nu`mi pot lua gandul .. putea sa fie altfel, dar oare cum ar fi fost.. daca ar fi fost altfel ?!? Mare mister.

Previous Older Entries