Fetisuri …

Pentru pacea mea sufletească, vă rog să aveţi răbdare a vă plimba pe câmpii pe care i-am batut în acest mic articol.
Când puterea socială a construit următoarea etapă în evoluţia comunităţilor, oraşele, a pus în ele tot ce avea ea de dat şi multe din lucrurile acumulate până atunci. Unele s-au pierdut, altele s-au schimbat sau au apărut lucruri noi. Ritualuri, norme, tradiţii, cutume şi alte elemente culturale, formează bruma ce defineşte un oraş ca fiind altceva decât un conglomerat de construcţii si indivizi.
Ştiinţele alcătuiesc un sistem fără de care oraşul nu ar putea trăi. Matematica, fizica, arhitectura, economia, chimia, biologia, medicina etc, toate interacţionează şi se integrează în acelaşi sistem cultural pentru a conferi oraşului mediul propice propriei dezvoltări.Peste toate, există ceea ce eu numesc, neştiinţific, un “suflet al oraşului”. Mixtura de valori difuze, ritualuri puternic înrădăcinate, arhitectură, producţie culturală şi istorie, ce imi inspiră un anumit sentiment străns legat de ceva-ul imperceptibil al oraşului respectiv.
Cei ce îl simt au înţeles deja despre ce vorbesc.
Acum trăiesc într-un oraş fără suflet, lucru pe care nu îl credeam posibil. Un oraş nu neapărat urât, interesant. Un maldăr de beton, carne şi benzină arsă, fără suflu, mecanic şi rece. Un oraş însorit, plin de muşte ,unde oamenii trăiesc decent şi fără prea multe griji – nici pentru ei, nici în general.
Cauze ştiinţifice aş putea expune şi explica fără prea mari dificultăţi: de la lipsa unei istorii care să-i permită să-şi cristalizeze ceea ce ar forma sufletul său, până la poziţionarea sa într-o societate ce nu îşi poate găsi identitatea naţională, ce nici măcar nu îşi pune această problemă.
Totuşi, am remarcat ceva straniu. Scaunele. Peste tot prin acest oraş sunt scaune. Pe străzi, pe plajă, în curţile şcolilor, în faţa magazinelor, pe şantierele de construcţii. Incredibil este faptul că multe dintre ele nu pot fi folosite sau sunt puse în cele mai ciudate poziţii posibile. Iar oameni stând pe un scaun în mijlocul străzii nu am văzut.
Poate acest oraş se luptă să-şi găsească sufletul într-un sedentarism ce aduce cu o adâncă letargie. O bucată de beton şi una de carne, stând faţă în faţă şi privindu-se de pe două scaune fără picioare. Poate germenii următoarei etape din istoria omenirii se găsesc sub picioarele unui scaun fără spătar.
Sau poate, într-un modernism pierdut în vulgaritate şi instinctualism, ascunse în spatele zidului de formalism şi proceduralism, scaunele sunt doar fetişul unui nebun refugiat într-un fel de cinism mediteranean.
Advertisements

Viitoru suna bine!!(part II)

CONTINUARE:

“Hmm. Pilotaj automat,in sfarsit ceva folositor.”
Dupa apasarea butonului ,observi ca doua perechi de roti se ataseaza pe talpile robotului,iar el se deplaseaza catre locul pe care l-ai murdarit tu inainte cu resturi de bere si cartofi prajiti.
“BZZZT…INCARCA INGRESTRARE VOCALA… MODULUL DE FUNCTIONARE AUTOMATA,DESIGNER RADU PARASCHIVESCU AVRAM,BUCURESTI,TELEFON 0433675234,INTRE ORELE 20-7. SFARSIT  INREGISTRARE VOCALA…. TRIANGULEZ …VA ROG ASTEPTATI…VA ROG ASTEPTATI…”
 Relaxat,iti aranjezi cravata si iesi pe usa.  Stai la etajul 38,intr-un bloc cu 99 de etaje de cand guvernul a demolat locuintele vechi si a construit unele moderne,dar pentru uz comun. Doua avantaje sunt ca deja cunosti aproape pe toata lumea si ca ai un lift cu care iti face extrem de mare placere sa urci si sa cobori.
Pe strada ,pe langa gunoaiele cu care te-ai obisnuit de douazeci de ani incoace,e forfota mare. Iti amintesti ca azi-noapte ai vazut la televizorul racordat la Centru ca lucratorii de la metrou,cat si cei de la televiziune, vor din nou sa intre in greva. Ii vezi organizati in doua coloane,probabil ca sa nu fie confundati,desi nu stii sa-i deosebesti pana nu isi afiseaza pancartele. Mesaje sunt de toate,de la unele inspirate ca “VOI NE LUATI MANCAREA,NOI VA LUAM CULOAREA!” , “SUNT-ETI GATA SA MERG-ETI CU BICICLETA?” pana la nelipsitul,si de o parte si de alta,”VREAU BANI.”
Gloata avanseaza mult mai rapid decat o faci tu. La jumatatea drumului, cinci politisti  roboti apar sa faca ordine.
“PLEASE.MAINTAIN ORDER AND DISCIPLINE,OR THERE SHALL BE DIRE CONSEQUENCES!”,indruga masinariile in cor. Ca raspuns,o rosie stricata ii zboara sapca din capul unuia. Politistul nu reactioneaza nicicum.
“AAA,Dati ba! Dati! Astia-s d-aia,versiunea veche. DATI CU TOT CE AVETI!”
In timp ce tu te uiti mirat,oamenii isi arunca tot arsenalul pe care l-au adus : rosii,cutii de carton,geamuri,picioare de masa,cutii de gunoi ,unii chiar cu monitoare vechi sau biciclete. Insa politistii continua sa stea pe loc si sa ameninte verbal :
“VA RUGAM SA PASTRATI ORDINEA…”
Te intrebi cum se poate asa ceva,pana cand un pusti se furiseaza langa tine si,desi nu l-ai intrebat,iti spune razand :”Astia sunt aia vechi,nu iti face nimic daca nu treci de linia lor,asa e programu’ . “
Copilul trece mai departe,iar tu mergi incet ,uitandu-te cum capul unui politist zboara intre doi pusti care folosesc picioarele de masa pe post de bate de baseball,iar in spatele lor o femeie in toale murdare,cu un pantof cu toc inalt,gaureste capul altuia.
Copilul pe care l-ai vazut inainte e acum in spatele unui politist,si  ii desurubeaza ce pare a fi o portiune din ceafa,pentru a insera o discheta. In scurt timp,politistul se misca brusc,ridica mainile intr-o maniera egipteana,si urla pe o voce pitigaiata :”Am sa ma…CAC …pe voi..TOTI!”,indreptandu-se apoi catre un stalp si vandalizandu-l crunt.
In curand tot centrul abunda de politisti strigand “ORDINEA SI CACAREA SUNT PRIORITATILE MELE! FACETI LOC SAU AM SA MA CAC AICI.”