Fetisuri …

Pentru pacea mea sufletească, vă rog să aveţi răbdare a vă plimba pe câmpii pe care i-am batut în acest mic articol.
Când puterea socială a construit următoarea etapă în evoluţia comunităţilor, oraşele, a pus în ele tot ce avea ea de dat şi multe din lucrurile acumulate până atunci. Unele s-au pierdut, altele s-au schimbat sau au apărut lucruri noi. Ritualuri, norme, tradiţii, cutume şi alte elemente culturale, formează bruma ce defineşte un oraş ca fiind altceva decât un conglomerat de construcţii si indivizi.
Ştiinţele alcătuiesc un sistem fără de care oraşul nu ar putea trăi. Matematica, fizica, arhitectura, economia, chimia, biologia, medicina etc, toate interacţionează şi se integrează în acelaşi sistem cultural pentru a conferi oraşului mediul propice propriei dezvoltări.Peste toate, există ceea ce eu numesc, neştiinţific, un “suflet al oraşului”. Mixtura de valori difuze, ritualuri puternic înrădăcinate, arhitectură, producţie culturală şi istorie, ce imi inspiră un anumit sentiment străns legat de ceva-ul imperceptibil al oraşului respectiv.
Cei ce îl simt au înţeles deja despre ce vorbesc.
Acum trăiesc într-un oraş fără suflet, lucru pe care nu îl credeam posibil. Un oraş nu neapărat urât, interesant. Un maldăr de beton, carne şi benzină arsă, fără suflu, mecanic şi rece. Un oraş însorit, plin de muşte ,unde oamenii trăiesc decent şi fără prea multe griji – nici pentru ei, nici în general.
Cauze ştiinţifice aş putea expune şi explica fără prea mari dificultăţi: de la lipsa unei istorii care să-i permită să-şi cristalizeze ceea ce ar forma sufletul său, până la poziţionarea sa într-o societate ce nu îşi poate găsi identitatea naţională, ce nici măcar nu îşi pune această problemă.
Totuşi, am remarcat ceva straniu. Scaunele. Peste tot prin acest oraş sunt scaune. Pe străzi, pe plajă, în curţile şcolilor, în faţa magazinelor, pe şantierele de construcţii. Incredibil este faptul că multe dintre ele nu pot fi folosite sau sunt puse în cele mai ciudate poziţii posibile. Iar oameni stând pe un scaun în mijlocul străzii nu am văzut.
Poate acest oraş se luptă să-şi găsească sufletul într-un sedentarism ce aduce cu o adâncă letargie. O bucată de beton şi una de carne, stând faţă în faţă şi privindu-se de pe două scaune fără picioare. Poate germenii următoarei etape din istoria omenirii se găsesc sub picioarele unui scaun fără spătar.
Sau poate, într-un modernism pierdut în vulgaritate şi instinctualism, ascunse în spatele zidului de formalism şi proceduralism, scaunele sunt doar fetişul unui nebun refugiat într-un fel de cinism mediteranean.

E greu ..

 .. cu oamenii.
Dar nu imposibil.
Daca pamantul e un regat cu siguranta oamenii sunt bijuteriile coroanei.
Cine se aseamana nu se aduna, nu poti judeca un om dupa cei ce il inconjoara, unii oameni sunt atat de nenorociti incat ii tin pe unii aproape doar pentru a face experimente pe ei.
Se poate spune ca cea mai simpla cale este cea mai buna. Dar cand nu esti un om simplu nu vei alege niciodata calea cea mai simpla, o vei exclude din start, de aceea uneori ai nevoie de oameni simpli langa tine, pentru mai multe sanse de reusita.
Totusi.. oamenii simpli.. in simplitatea lor comit uneori o mare greseala. Se lasa atrasi de o falsa maretie a oamenilor complicati, o maretie care este doar in capul lor.. cei complicati cu siguranta nu sunt mai buni. Dar nu asta ar fi o problema.. unii ba chiar ar numi`o evolutie.. greseala e cand incerci sa copiezi un lucru cu care nu ai nimic in comun si nu te reprezinta, pentru ca atunci vei da chix cu siguranta. Ca om simplu vei crede pentru cateva momente ca nu e atat de greu sa atingi un alt nivel si pentru cateva secunde te vei crede mai destept, mai frumos .. la drqu.. poate si mai bogat.. dar nu vei fi niciodata, pentru ca incercand sa imiti un comportament, un mod de viata sau un caracter diferit .. vei ajunge doar o copie .. oricat de buna copie vei fi .. nu vei conta niciodata, pentru ca la final tot o copie vei ramane.. poate arati la fel.. dar cusaturile tale vor ceda mai repede. Pana la urma e mai usor sa copiezi un caracter decat sa ti creezi unul propriu .. dar nu tot timpul e bine.
Asa e cu oamenii simpli .. la inceput daca le arati indiferenta vor fi si mai atrasi de tine, daca vei fi cu adevarat responsabil vei alege calea cea simpla.. vei incerca sa remediezi situatia asta indepartandu-i, dar atunci vor incepe sa te urasca.. si atunci ca om complicat ce esti vei face cea mai mare greseala din viata ta, vei incepe sa te indoiesti de tine insuti.. moment in care vei incerca sa le arati tainele lumii si sa le daruiesti toata cunoasterea ta.. bineinteles ca atata informatie complicata pentru mintile lor simple va fi la fel de daunatoare ca o raceala pentru un om fara sistem imunitar (ce comparatie urata.. e din cauza cartilor pe care le am citit recent.. )si atunci te vor crede ciudat si cu timpul se vor crede chiar mai destepti ca tine.
Dar stim cu totii adevarul pana la urma.
Asa se intampla ca in ultima saptamana.. din diverse motive am fost fericit si plin de energie.. e de la vreme sunt sigur.. sa ma vedeti cum ma plimb pe strazi seara in frig cu cafea ieftina si fierbinte intr`o mana si cu tigara in cealalta.Cand sunt fericit si glumesc inseamna ca nu`mi mai ajunge nimeni la nas.. si ca prin orice lucru spus incerc sa mi arat superioritatea.. nu’i asa prietene ??
Cand sunt fericit si ma simt bine langa oameni in care am incredere si la care tin.. inseamna ca e zborul dinaintea caderii .. nu’i asa vecina ??
In alta ordine de idei m’am jurat ca nu o sa mai scriu articole atat de lungi .. stiu ca unora nu le vine sa citeasca ceva cand vad “ditamai matzul” .. sincer si eu ma numar printre ei 🙂 .. dar ma las furat de idei .. si uite ce iese… cei putini care apreciaza isi pot sacrifica globul ocular cateva minute pentru cativa ani de stimulare intelectuala .. nu`i asa ? 😀

Bafta multa in tot ce faceti. Astept de la orice cititor provocare intelectuala.. m’am hotarat sa incep sa raspund la comenturi.. ;))

Multumesc!

Sunt de parere ca orice om de succes trebuie sa’si inceapa discursul care ii confirma izbanda cu multumiri.
Evident ca orice lista de apreciere e lunga sau stufoasa si daca nu e .. inseamna ca omiti ceva .. voit sau nu.
Acesta nu este un discurs pentru ca inca nu sunt de succes si nici macar pe drumul succesului, doar simt nevoia sa trimit cateva multumiri, pentru ca destinatarii acestori elogii sa fie siguri ca le apreciez valoarea si ca le respect prezenta.
Ordinea este aleatorie..

Cursorul asteapta degetele sa loveasca tastele.. (grea misiune) 😀 😛

Gaby ar vrea sa multumeasca lui insusi ca va suporta. Multumesc pentru felul in care m’am educat, multumesc ca inca nu sunt perfect si am la ce sa mai lucrez, multumesc pentru parerile  ‘minunate’ despre tot ce ma inconjoara, pareri pe care le astern aici si sunt apreciate de putini oameni la adevarata valoare, multumesc pentru ca dau senzatia oamenilor ca sunt superior si nu vor sa comenteze ce se scrie aici de frica sa nu zica ceva stupid, multumesc ca am reusit sa atrag oameni de toate felurile care sa ma indemne sa scriu in continuare, multumesc ca am reusit sa atrag atentia domnului nu stiu cum de la nu stiu ce editura care m’a pus pe ganduri cand mi’a zis ca daca scriu o carte el o publica.

Altor persoane carora as vrea sa le multumesc ?! .. Cred ca as vrea sa le multumesc prietenilor mei(unora) pentru nimic…ce’am avut de zis,uite…acuma zic…nu ma feresc ca n’am de ce,nu mai comentati…aratati jalnic si nu impresionati 😉 .. Si as vrea sa le multumesc in general celor care ma suporta si ma sustin…si stiu ca va e greu sa ma suportati si d’asta vreau sa va multumesc!! 🙂

NU SUNT NEBUN 😀 … SUNT DOAR .. DOAR DIFERIT!!!

Teoriile mele! (WTF?!? o.O )

1.
a) Am tot intalnit oameni lipsiti de caracter,oameni slabi,care iti transmiteau sentimente de sila,da’ am intalnit si oameni cu un caracter atat de puternic care iti transmiteau o bucata din gandirea lor.Cei aflati in prima categorie tin cont doar de cum bate vantul, sunt imprevizibili si o pot apuca in orice directie, ceilalti au teorii stufoase dupa care se ghideaza mai toata viata lor si un singur drum fix.
 
Rezulta de aici ca avem morile de vant si stalpii de telegraf!!!!

b. Indraznesc sa mai creez o categorie, cel putin teoretic. Stalpii de telegraf care isi vad propriul drum, tin firele intinse si baza bine infipta in pamant, dar totusi la un vant puternic se clatina, nu’si schimba drumul si nici locul unde sunt infipti in pamant ci doar unghiul viziunii,o data sau de mai multe ori.

2.


a) Cred ca din momentul in care ne nastem creerul este plin. Asimilarea oricarui lucru nou se va face contra costul stergerii unui lucru vechi. 😀
b) Compar creerul cu un autobuz. 😀 Este mereu plin si pleaca pe traseu.Pentru orice calator pe care il vei urca,esti obligat sa dai unul jos. Ar fi usor daca am putea alege si n’ar mai fi totul atat de aleatoriu.Vezi calatorul in statie,dar nu stii daca il iei sau nu .. si nu stii ce calator ai platit in schimbul lui.
 

 

 Printr’un calcu (teoretic vorbind) matematic rezulta :
1a este IREFUTABIL!!!!!!! 😛

1b este adevarat doar daca 2a este adevarat….
2b explica 2a(sau nu 😀 :)) )
Am elaborat aceasta teorie acum 2-3 saptamani cand privind in autobuz am observat ca am pierdut un calator.. acesta se asigura ca legatura dintre pix si foaie cand este facuta sa nu fie intrerupta decat atunci cand pixul sau foaia cedeaza. Pixul ramane fara pasta iar foaie se termina.Nu stiu exact ce alt calator am luat in schimbul lui, nu ma pot pronunta acum daca schimbul a fost benefic sau nu. Cert e ca vantul puternic mi’a schimbat unghiul din care vedeam lucrurile, nu o data ci de mai multe ori. 😦
Anul trecut am purtat o discutie despre suflete-pereche. Eram de parere ca nu exista. Nu exista suflete-pereche. Acestea se formeaza in timp prin dragoste, intelegere si toleranta. Acum cred ca in procesul de fabricare al fiecarei tigari ii este menit un bat de chibrit. 😀 Evident ca din multiplele probleme, exista posibilitatea ca el si ea sa nu se intalneasca niciodata. Tigara poate sa aibe parte de o bricheta si chibritul de un trabuc (homosexualism ) sau ea cu aragazul el cu o bucata de foaie (inselaciune). Nu pot sa ma abtin cand ma gandesc cate astfel suflete-pereche am distrus… 😐  Chiar acum 5 minute am irosit un bat de chibrit pe 3 foi de caiet care trebuiau sa ajunga pe blog.
(Aberatie post-geniu) 

Norocul si ghinioanele!!!!

Nu ma consider un om norocos .. defapt nu prea sunt norocos deloc, daca stau bine sa ma gandesc nu pot sa mi aduc aminte ultima oara cand mi s a intamplat ceva si am exclamat fericit .. “ia uite baaa .. ce noroc am avut”. Stim cu totii cum e cu “prost sa fii, noroc sa ai” .. dar cand nu esti nici prost si nici nu ai noroc .. cum te descurci ? Daca un lucru poate merge prost.. cu siguranta asa se va intampla. Plecand de la ideea asta imi fac singur norocul. Trebuie doar sa ai in vedere toate aspectele, sa anticipezi toate problemele care se pot ivi si sa le preintampini cu rezolvari cat mai bune. Cu siguranta ca o sa mearga prost .. ori faci totul perfect ori esti pregatit pentru toate posibilitatile in care se vor ivi probleme. Bine.. asta e valabila pentru lucruri .. lucrurile sunt stabile din toate punctele de vedere. In relatiile cu oamenii e deja alta problema, oamenii sunt prosti si norocosi de aceea sunt instabili, impiedicati si imprevizibili.. evident vor calca stramb sau o vor lua razna .. stricand tot.

Ma intrebi .. de ce sa te mai chinui ?? Pai daca nu ne am chinui, nu am mai avea nici un folos.. ca oricum nu suntem buni de nimic.