Fetisuri …

Pentru pacea mea sufletească, vă rog să aveţi răbdare a vă plimba pe câmpii pe care i-am batut în acest mic articol.
Când puterea socială a construit următoarea etapă în evoluţia comunităţilor, oraşele, a pus în ele tot ce avea ea de dat şi multe din lucrurile acumulate până atunci. Unele s-au pierdut, altele s-au schimbat sau au apărut lucruri noi. Ritualuri, norme, tradiţii, cutume şi alte elemente culturale, formează bruma ce defineşte un oraş ca fiind altceva decât un conglomerat de construcţii si indivizi.
Ştiinţele alcătuiesc un sistem fără de care oraşul nu ar putea trăi. Matematica, fizica, arhitectura, economia, chimia, biologia, medicina etc, toate interacţionează şi se integrează în acelaşi sistem cultural pentru a conferi oraşului mediul propice propriei dezvoltări.Peste toate, există ceea ce eu numesc, neştiinţific, un “suflet al oraşului”. Mixtura de valori difuze, ritualuri puternic înrădăcinate, arhitectură, producţie culturală şi istorie, ce imi inspiră un anumit sentiment străns legat de ceva-ul imperceptibil al oraşului respectiv.
Cei ce îl simt au înţeles deja despre ce vorbesc.
Acum trăiesc într-un oraş fără suflet, lucru pe care nu îl credeam posibil. Un oraş nu neapărat urât, interesant. Un maldăr de beton, carne şi benzină arsă, fără suflu, mecanic şi rece. Un oraş însorit, plin de muşte ,unde oamenii trăiesc decent şi fără prea multe griji – nici pentru ei, nici în general.
Cauze ştiinţifice aş putea expune şi explica fără prea mari dificultăţi: de la lipsa unei istorii care să-i permită să-şi cristalizeze ceea ce ar forma sufletul său, până la poziţionarea sa într-o societate ce nu îşi poate găsi identitatea naţională, ce nici măcar nu îşi pune această problemă.
Totuşi, am remarcat ceva straniu. Scaunele. Peste tot prin acest oraş sunt scaune. Pe străzi, pe plajă, în curţile şcolilor, în faţa magazinelor, pe şantierele de construcţii. Incredibil este faptul că multe dintre ele nu pot fi folosite sau sunt puse în cele mai ciudate poziţii posibile. Iar oameni stând pe un scaun în mijlocul străzii nu am văzut.
Poate acest oraş se luptă să-şi găsească sufletul într-un sedentarism ce aduce cu o adâncă letargie. O bucată de beton şi una de carne, stând faţă în faţă şi privindu-se de pe două scaune fără picioare. Poate germenii următoarei etape din istoria omenirii se găsesc sub picioarele unui scaun fără spătar.
Sau poate, într-un modernism pierdut în vulgaritate şi instinctualism, ascunse în spatele zidului de formalism şi proceduralism, scaunele sunt doar fetişul unui nebun refugiat într-un fel de cinism mediteranean.
Advertisements

In trecere..

N-am mai scris de ceva vreme…

Nu imi mai vine si m-am cam saturat sa-mi expun frustrarile prin public.Nu ca as avea vreo jena in sensul asta, dar devin redundant.
Presedintii vin si pleaca, guvernele sunt remaniate, ministrii “executati” la TV, apoi vulcanii erup, norii ne acopera si apoi trec, cutremurele curma vieti si darama cladiri, oameni se tot nasc si cladiri se tot ridica.
Viata isi urmeaz cursul firesc, cu sau fara nervii mei de primavara……si apoi energia de orice natura ar fi ea, e scumpaaaa….ca dracu’ de scumpa!! De ce sa o consum aiurea?….mai ales cand vine vorba de energia produsa de propriul corp!
De vreo doua luni m-am reapucat de basket.Miza s-a transformat intr-un mic tel, care cu siguranta ca-l pot atinge dupa multe ore transpirate si multa,multa rabdare (aici am o problema). Pana data viitoare ………presedintii, cutremurele, vulcanii “vin si pleca”, iar viata isi urmeaza drumul ei firesc..
Salutare!

Sarbatori Fericite!!

Sunt atat de neconventional incat scriu rar despre evenimentele curente, poate pentru ca despre prezent scriu toti si se scriu multe, de aceea atunci cand totusi ma incumet sa o fac imi iese totul atat de diferit..

Tin minte.. ca nu de mult imi placea Craciunul.. dar spiritul acestei sarbatori a fost distrus in ochii mei de, ironic, oamenii care’l sarbatoresc.

Unii se afunda intr`o ipocrizie iesita din comun.. ii vezi cum in fiecare an, la mijlocul lui decembrie incep sa se transforme. Nu`si dau seama de prefacatoria de care dau dovada, nenorociti falsi.. trec luni intregi si nu vorbesc cu tine, dar acum simt nevoia sa’ti dea un sms, simt nevoia sa’ti zambeasca fals si sa’ti ofere drept cadou cate un produs cu intentii artistice dar de foarte prost gust. Nu ne’am vazut mai tot anul si acum vrei tu sa’mi demonstrezi mie ca esti “generos” sau ca te`ai “gandit” la mine.. macar fa o intr`un mod cat mai simplu.. fa’ti timp si intalneste`te cu mine, strange`mi mana, pupa`mi obrazul sau imbratiseaza`ma .. nu vreau puloverul tau, ieftin si de proasta calitate, nu vreau sa primesc massu’ sau sms`ul tau cu o urare copiata de pe nu stiu ce website.. pentru ca intentia chiar NU conteaza.. nu’ti bate joc.. daca vrei sa faci ceva, fa o pentru ca vrei din suflet, nu pentru ca “asa e frumos” sau ai vreo obligatie..
Nu inteleg de ce unora le trebuie o sarbatoare ca sa fie buni, de ce va trebuie o sarbatoare ca sa va sunati rudele si prietenii sau sa va faceti cadouri ?! .. daca vrei sa faci asta o poti face oricand, nu’ti trebuie ca motivatie nu stiu ce traditie..
Imi aduc aminte acum cateva luni, dupa ce am lipsit cateva zile din peisaj .. am constatat ca multi au crezut ca pur si simplu printr`un numar de magie am disparut si ca n ‘am existat niciodata. Majoritatea cunostintelor cu care umblasem luni intregi, facusem gratare impreuna, bausem prin cluburi si parcuri, impartisem mancare din aceeasi farfurie, impartisem zile de dimineata pana seara si nopti pana dimineata au crezut ca pur si simplu nu mai sunt. Adica ne o ardem o luna impreuna si dupa cateva zile nu incerci sa vezi ce se intampla cu mine si mi dai un sms de craciun ?! Ai mancat la mine in bucatarie .. si te’ai imbatat la mine pe canapea dar cand nu am mai fost, nu am mai fost si gata ? M’a inghitit negura timpului si nu mai exist ?!

Mai sunt si altii care urasc Craciunul.. unii chiar au motive.. si sechele .. restu sunt niste idioti, niste “grinch wannabes” niste asa zisi razvratiti cu o propaganda anti craciun penibila care nu se bazeaza pe nimic.. cand ii intrebi de ce nu’ti place.. scutura din umeri mirati.. cred ca unii au o dorinta fundamentala sa fie prosti.
Stati departe va rog ! Nu vreau sa sara prostie din voi pe noua mea sapca scumpa.

Cat despre mine.. adevarat sunt, lucruri adevarate fac.
Daca vreau sa ti urez ceva.. am s`o fac din suflet, imi place ca fiecare urare plecata de la mine sa fie speciala, sa fie personalizata pentru destinatar, si nu.. nu am sa’ti raspund doar din obligatie..

Mai intai sa mi faca mie placere.. si dup’aia mai vedem..

Eu Gaby. Tu tot maimuta.

Pentru ca sunt genul de om care de`abia asteapta orice fel de discutie cu oricine doar de dragul de a se contrazice si de a mai face ca timpul sa treaca. Pentru ca mi`am dat semintele la schimb cu tastatura, filosofiile din fata scarii pe filosofiile online. Pentru ca am evoluat.
Evident vremurile se schimba, ne putem schimba si noi . Tehnologia a intrat in tot.

Multumesc!

Sunt de parere ca orice om de succes trebuie sa’si inceapa discursul care ii confirma izbanda cu multumiri.
Evident ca orice lista de apreciere e lunga sau stufoasa si daca nu e .. inseamna ca omiti ceva .. voit sau nu.
Acesta nu este un discurs pentru ca inca nu sunt de succes si nici macar pe drumul succesului, doar simt nevoia sa trimit cateva multumiri, pentru ca destinatarii acestori elogii sa fie siguri ca le apreciez valoarea si ca le respect prezenta.
Ordinea este aleatorie..

Cursorul asteapta degetele sa loveasca tastele.. (grea misiune) 😀 😛

Gaby ar vrea sa multumeasca lui insusi ca va suporta. Multumesc pentru felul in care m’am educat, multumesc ca inca nu sunt perfect si am la ce sa mai lucrez, multumesc pentru parerile  ‘minunate’ despre tot ce ma inconjoara, pareri pe care le astern aici si sunt apreciate de putini oameni la adevarata valoare, multumesc pentru ca dau senzatia oamenilor ca sunt superior si nu vor sa comenteze ce se scrie aici de frica sa nu zica ceva stupid, multumesc ca am reusit sa atrag oameni de toate felurile care sa ma indemne sa scriu in continuare, multumesc ca am reusit sa atrag atentia domnului nu stiu cum de la nu stiu ce editura care m’a pus pe ganduri cand mi’a zis ca daca scriu o carte el o publica.

Altor persoane carora as vrea sa le multumesc ?! .. Cred ca as vrea sa le multumesc prietenilor mei(unora) pentru nimic…ce’am avut de zis,uite…acuma zic…nu ma feresc ca n’am de ce,nu mai comentati…aratati jalnic si nu impresionati 😉 .. Si as vrea sa le multumesc in general celor care ma suporta si ma sustin…si stiu ca va e greu sa ma suportati si d’asta vreau sa va multumesc!! 🙂

NU SUNT NEBUN 😀 … SUNT DOAR .. DOAR DIFERIT!!!

Teoriile mele! (WTF?!? o.O )

1.
a) Am tot intalnit oameni lipsiti de caracter,oameni slabi,care iti transmiteau sentimente de sila,da’ am intalnit si oameni cu un caracter atat de puternic care iti transmiteau o bucata din gandirea lor.Cei aflati in prima categorie tin cont doar de cum bate vantul, sunt imprevizibili si o pot apuca in orice directie, ceilalti au teorii stufoase dupa care se ghideaza mai toata viata lor si un singur drum fix.
 
Rezulta de aici ca avem morile de vant si stalpii de telegraf!!!!

b. Indraznesc sa mai creez o categorie, cel putin teoretic. Stalpii de telegraf care isi vad propriul drum, tin firele intinse si baza bine infipta in pamant, dar totusi la un vant puternic se clatina, nu’si schimba drumul si nici locul unde sunt infipti in pamant ci doar unghiul viziunii,o data sau de mai multe ori.

2.


a) Cred ca din momentul in care ne nastem creerul este plin. Asimilarea oricarui lucru nou se va face contra costul stergerii unui lucru vechi. 😀
b) Compar creerul cu un autobuz. 😀 Este mereu plin si pleaca pe traseu.Pentru orice calator pe care il vei urca,esti obligat sa dai unul jos. Ar fi usor daca am putea alege si n’ar mai fi totul atat de aleatoriu.Vezi calatorul in statie,dar nu stii daca il iei sau nu .. si nu stii ce calator ai platit in schimbul lui.
 

 

 Printr’un calcu (teoretic vorbind) matematic rezulta :
1a este IREFUTABIL!!!!!!! 😛

1b este adevarat doar daca 2a este adevarat….
2b explica 2a(sau nu 😀 :)) )
Am elaborat aceasta teorie acum 2-3 saptamani cand privind in autobuz am observat ca am pierdut un calator.. acesta se asigura ca legatura dintre pix si foaie cand este facuta sa nu fie intrerupta decat atunci cand pixul sau foaia cedeaza. Pixul ramane fara pasta iar foaie se termina.Nu stiu exact ce alt calator am luat in schimbul lui, nu ma pot pronunta acum daca schimbul a fost benefic sau nu. Cert e ca vantul puternic mi’a schimbat unghiul din care vedeam lucrurile, nu o data ci de mai multe ori. 😦
Anul trecut am purtat o discutie despre suflete-pereche. Eram de parere ca nu exista. Nu exista suflete-pereche. Acestea se formeaza in timp prin dragoste, intelegere si toleranta. Acum cred ca in procesul de fabricare al fiecarei tigari ii este menit un bat de chibrit. 😀 Evident ca din multiplele probleme, exista posibilitatea ca el si ea sa nu se intalneasca niciodata. Tigara poate sa aibe parte de o bricheta si chibritul de un trabuc (homosexualism ) sau ea cu aragazul el cu o bucata de foaie (inselaciune). Nu pot sa ma abtin cand ma gandesc cate astfel suflete-pereche am distrus… 😐  Chiar acum 5 minute am irosit un bat de chibrit pe 3 foi de caiet care trebuiau sa ajunga pe blog.
(Aberatie post-geniu)