Fetisuri …

Pentru pacea mea sufletească, vă rog să aveţi răbdare a vă plimba pe câmpii pe care i-am batut în acest mic articol.
Când puterea socială a construit următoarea etapă în evoluţia comunităţilor, oraşele, a pus în ele tot ce avea ea de dat şi multe din lucrurile acumulate până atunci. Unele s-au pierdut, altele s-au schimbat sau au apărut lucruri noi. Ritualuri, norme, tradiţii, cutume şi alte elemente culturale, formează bruma ce defineşte un oraş ca fiind altceva decât un conglomerat de construcţii si indivizi.
Ştiinţele alcătuiesc un sistem fără de care oraşul nu ar putea trăi. Matematica, fizica, arhitectura, economia, chimia, biologia, medicina etc, toate interacţionează şi se integrează în acelaşi sistem cultural pentru a conferi oraşului mediul propice propriei dezvoltări.Peste toate, există ceea ce eu numesc, neştiinţific, un “suflet al oraşului”. Mixtura de valori difuze, ritualuri puternic înrădăcinate, arhitectură, producţie culturală şi istorie, ce imi inspiră un anumit sentiment străns legat de ceva-ul imperceptibil al oraşului respectiv.
Cei ce îl simt au înţeles deja despre ce vorbesc.
Acum trăiesc într-un oraş fără suflet, lucru pe care nu îl credeam posibil. Un oraş nu neapărat urât, interesant. Un maldăr de beton, carne şi benzină arsă, fără suflu, mecanic şi rece. Un oraş însorit, plin de muşte ,unde oamenii trăiesc decent şi fără prea multe griji – nici pentru ei, nici în general.
Cauze ştiinţifice aş putea expune şi explica fără prea mari dificultăţi: de la lipsa unei istorii care să-i permită să-şi cristalizeze ceea ce ar forma sufletul său, până la poziţionarea sa într-o societate ce nu îşi poate găsi identitatea naţională, ce nici măcar nu îşi pune această problemă.
Totuşi, am remarcat ceva straniu. Scaunele. Peste tot prin acest oraş sunt scaune. Pe străzi, pe plajă, în curţile şcolilor, în faţa magazinelor, pe şantierele de construcţii. Incredibil este faptul că multe dintre ele nu pot fi folosite sau sunt puse în cele mai ciudate poziţii posibile. Iar oameni stând pe un scaun în mijlocul străzii nu am văzut.
Poate acest oraş se luptă să-şi găsească sufletul într-un sedentarism ce aduce cu o adâncă letargie. O bucată de beton şi una de carne, stând faţă în faţă şi privindu-se de pe două scaune fără picioare. Poate germenii următoarei etape din istoria omenirii se găsesc sub picioarele unui scaun fără spătar.
Sau poate, într-un modernism pierdut în vulgaritate şi instinctualism, ascunse în spatele zidului de formalism şi proceduralism, scaunele sunt doar fetişul unui nebun refugiat într-un fel de cinism mediteranean.
Advertisements

Sarbatori Fericite!!

Sunt atat de neconventional incat scriu rar despre evenimentele curente, poate pentru ca despre prezent scriu toti si se scriu multe, de aceea atunci cand totusi ma incumet sa o fac imi iese totul atat de diferit..

Tin minte.. ca nu de mult imi placea Craciunul.. dar spiritul acestei sarbatori a fost distrus in ochii mei de, ironic, oamenii care’l sarbatoresc.

Unii se afunda intr`o ipocrizie iesita din comun.. ii vezi cum in fiecare an, la mijlocul lui decembrie incep sa se transforme. Nu`si dau seama de prefacatoria de care dau dovada, nenorociti falsi.. trec luni intregi si nu vorbesc cu tine, dar acum simt nevoia sa’ti dea un sms, simt nevoia sa’ti zambeasca fals si sa’ti ofere drept cadou cate un produs cu intentii artistice dar de foarte prost gust. Nu ne’am vazut mai tot anul si acum vrei tu sa’mi demonstrezi mie ca esti “generos” sau ca te`ai “gandit” la mine.. macar fa o intr`un mod cat mai simplu.. fa’ti timp si intalneste`te cu mine, strange`mi mana, pupa`mi obrazul sau imbratiseaza`ma .. nu vreau puloverul tau, ieftin si de proasta calitate, nu vreau sa primesc massu’ sau sms`ul tau cu o urare copiata de pe nu stiu ce website.. pentru ca intentia chiar NU conteaza.. nu’ti bate joc.. daca vrei sa faci ceva, fa o pentru ca vrei din suflet, nu pentru ca “asa e frumos” sau ai vreo obligatie..
Nu inteleg de ce unora le trebuie o sarbatoare ca sa fie buni, de ce va trebuie o sarbatoare ca sa va sunati rudele si prietenii sau sa va faceti cadouri ?! .. daca vrei sa faci asta o poti face oricand, nu’ti trebuie ca motivatie nu stiu ce traditie..
Imi aduc aminte acum cateva luni, dupa ce am lipsit cateva zile din peisaj .. am constatat ca multi au crezut ca pur si simplu printr`un numar de magie am disparut si ca n ‘am existat niciodata. Majoritatea cunostintelor cu care umblasem luni intregi, facusem gratare impreuna, bausem prin cluburi si parcuri, impartisem mancare din aceeasi farfurie, impartisem zile de dimineata pana seara si nopti pana dimineata au crezut ca pur si simplu nu mai sunt. Adica ne o ardem o luna impreuna si dupa cateva zile nu incerci sa vezi ce se intampla cu mine si mi dai un sms de craciun ?! Ai mancat la mine in bucatarie .. si te’ai imbatat la mine pe canapea dar cand nu am mai fost, nu am mai fost si gata ? M’a inghitit negura timpului si nu mai exist ?!

Mai sunt si altii care urasc Craciunul.. unii chiar au motive.. si sechele .. restu sunt niste idioti, niste “grinch wannabes” niste asa zisi razvratiti cu o propaganda anti craciun penibila care nu se bazeaza pe nimic.. cand ii intrebi de ce nu’ti place.. scutura din umeri mirati.. cred ca unii au o dorinta fundamentala sa fie prosti.
Stati departe va rog ! Nu vreau sa sara prostie din voi pe noua mea sapca scumpa.

Cat despre mine.. adevarat sunt, lucruri adevarate fac.
Daca vreau sa ti urez ceva.. am s`o fac din suflet, imi place ca fiecare urare plecata de la mine sa fie speciala, sa fie personalizata pentru destinatar, si nu.. nu am sa’ti raspund doar din obligatie..

Mai intai sa mi faca mie placere.. si dup’aia mai vedem..

Eu Gaby. Tu tot maimuta.

Pentru ca sunt genul de om care de`abia asteapta orice fel de discutie cu oricine doar de dragul de a se contrazice si de a mai face ca timpul sa treaca. Pentru ca mi`am dat semintele la schimb cu tastatura, filosofiile din fata scarii pe filosofiile online. Pentru ca am evoluat.
Evident vremurile se schimba, ne putem schimba si noi . Tehnologia a intrat in tot.

E greu ..

 .. cu oamenii.
Dar nu imposibil.
Daca pamantul e un regat cu siguranta oamenii sunt bijuteriile coroanei.
Cine se aseamana nu se aduna, nu poti judeca un om dupa cei ce il inconjoara, unii oameni sunt atat de nenorociti incat ii tin pe unii aproape doar pentru a face experimente pe ei.
Se poate spune ca cea mai simpla cale este cea mai buna. Dar cand nu esti un om simplu nu vei alege niciodata calea cea mai simpla, o vei exclude din start, de aceea uneori ai nevoie de oameni simpli langa tine, pentru mai multe sanse de reusita.
Totusi.. oamenii simpli.. in simplitatea lor comit uneori o mare greseala. Se lasa atrasi de o falsa maretie a oamenilor complicati, o maretie care este doar in capul lor.. cei complicati cu siguranta nu sunt mai buni. Dar nu asta ar fi o problema.. unii ba chiar ar numi`o evolutie.. greseala e cand incerci sa copiezi un lucru cu care nu ai nimic in comun si nu te reprezinta, pentru ca atunci vei da chix cu siguranta. Ca om simplu vei crede pentru cateva momente ca nu e atat de greu sa atingi un alt nivel si pentru cateva secunde te vei crede mai destept, mai frumos .. la drqu.. poate si mai bogat.. dar nu vei fi niciodata, pentru ca incercand sa imiti un comportament, un mod de viata sau un caracter diferit .. vei ajunge doar o copie .. oricat de buna copie vei fi .. nu vei conta niciodata, pentru ca la final tot o copie vei ramane.. poate arati la fel.. dar cusaturile tale vor ceda mai repede. Pana la urma e mai usor sa copiezi un caracter decat sa ti creezi unul propriu .. dar nu tot timpul e bine.
Asa e cu oamenii simpli .. la inceput daca le arati indiferenta vor fi si mai atrasi de tine, daca vei fi cu adevarat responsabil vei alege calea cea simpla.. vei incerca sa remediezi situatia asta indepartandu-i, dar atunci vor incepe sa te urasca.. si atunci ca om complicat ce esti vei face cea mai mare greseala din viata ta, vei incepe sa te indoiesti de tine insuti.. moment in care vei incerca sa le arati tainele lumii si sa le daruiesti toata cunoasterea ta.. bineinteles ca atata informatie complicata pentru mintile lor simple va fi la fel de daunatoare ca o raceala pentru un om fara sistem imunitar (ce comparatie urata.. e din cauza cartilor pe care le am citit recent.. )si atunci te vor crede ciudat si cu timpul se vor crede chiar mai destepti ca tine.
Dar stim cu totii adevarul pana la urma.
Asa se intampla ca in ultima saptamana.. din diverse motive am fost fericit si plin de energie.. e de la vreme sunt sigur.. sa ma vedeti cum ma plimb pe strazi seara in frig cu cafea ieftina si fierbinte intr`o mana si cu tigara in cealalta.Cand sunt fericit si glumesc inseamna ca nu`mi mai ajunge nimeni la nas.. si ca prin orice lucru spus incerc sa mi arat superioritatea.. nu’i asa prietene ??
Cand sunt fericit si ma simt bine langa oameni in care am incredere si la care tin.. inseamna ca e zborul dinaintea caderii .. nu’i asa vecina ??
In alta ordine de idei m’am jurat ca nu o sa mai scriu articole atat de lungi .. stiu ca unora nu le vine sa citeasca ceva cand vad “ditamai matzul” .. sincer si eu ma numar printre ei 🙂 .. dar ma las furat de idei .. si uite ce iese… cei putini care apreciaza isi pot sacrifica globul ocular cateva minute pentru cativa ani de stimulare intelectuala .. nu`i asa ? 😀

Bafta multa in tot ce faceti. Astept de la orice cititor provocare intelectuala.. m’am hotarat sa incep sa raspund la comenturi.. ;))

Banii, femeile si masina

Imi plac toate trei. Dar niciuna nu`mi place cum ar trebui sau cum e normal.

Imi plac banii dar nu`mi place sa am prea multi, mereu m`am temut de asta. E adevarat ca atunci cand ai prea multi bani ajungi sa`ti pierzi unele valori si perceptia lucrurilor se va schimba. Nu de asta ma tem, ma cunosc si sunt impacat cu mine, imi stiu defectele si calitatile (am pus defecte mai intai ptr ca am mai multe) si stiu de ce sunt capabil. Nu-mi plac banii multi pentru ca odata cu ei vor veni si ceva efecte secundare, cum ar fi .. oamenii parsivi, responsabilitati multe, schimbarea ta in ochii oamenilor, etc. Nu`mi plac banii putini pentru ca daca sunt prea putini nu poti implini vise cu ei .. nici visele celor dragi, nici visele membrilor de familie si nici macar pe ale tale. Banii sunt atat de ciudati si totusi farmecul lor este simplu. Cand nu ai deloc .. vrei doar cat sa platesti intretinerea, cand platesti intretinerea vrei doar cat sa`ti iei haine noi .. dupa care vor urma iesirile in oras, bijuteriile si etc. De neinteles…

Imi plac femeile, dar nu toate. Dupa calculele mele sunt 3 tipuri de femei, cele care`mi plac, cele care nu`mi plac dar uneori le mai agreez prezenta pe langa mine si cele pe care nu le suport. Imi plac femeile care nu au fost preocupate toata viata cu nuanta vopselei de par sau alte chestii din lumea mondena pe care nu dau doi bani. Nu vreau sa fiu inteles gresit.. imi place sa`i placa sa aibe grija de ea.. dar nu sa dureze 5 ore si sa fie atenta la toate detaliile din lume .. imi place Uma Thurman in Pulp Fiction.. care fara obiceiul narcotic mi se pare perfecta.

Masina .. masina n`am, am tot condus dar n`am masina.. la drqu n`am nici permis .. si nici nu prea imi pasa momentan.

Si totusi .. ar fi tare sa castig la loto, sa`mi iau vila cu piscina.. sunt innebunit dupa asocierea dintre Uma si droguri si mi`as da un rinichi pentru un Cadillac El Dorado.

Eu tot B@R0.Tu tot maimuta.

Pentru ca sunt genul de om atat de plictisit incat, constient, ma afund in mizeria care ma inconjoara. Pentru ca am realizat ca nu conteaza unde vei face filosofie, atat timp cat o vei face.. nu conteaza cine te apreciaza atat timp cat te apreciezi tu insuti. Evident ca vremurile se schimba, ne putem schimba si noi sau nu. Eu unul .. m am saturat sa tot aud ca “trebuie sa te schimbi” .. am imbracat un costum de 1300 de euro si aratam atat de schimbat.. dar ma simteam la fel, asa cum am fost mereu si sper ca voi ramane. Sunt imbatabil. Am tot dezbatut defectele oamenilor, prostia lor deja nu o mai consider un defect.. o consider un fel de prim ministru care guverneaza celelalte defecte. Printre dovezile de prostie apare frecvent, daca nu intotdeauna, barfa. Ca om de stiinta (si pana la urma asta ma consider) imi place sa controlez orice aspect din jurul meu, barfa este controlata de prim ministrul mentionat mai sus .. si cum stim cu totii infinitatea puterii acestuia, plusand si o imaginatie dezlantuita.. obtii ceva aproape imposibil de controlat. E greu sa stii ce barfesc ceilalti.. bineinteles ca poti alege optiunea sa nu te intereseze.. dar hai sa fim sinceri.. cine chiar poate face aceasta alegere ?! Asa ca am inventat eu o metoda de a controla aceasta manifestare socio-“mondena”. Daca tot barfiti futuva`n gura .. macar sa barfiti ce vreau eu. Avand in vedere ca oricum 8 din 10 persoane din mediul propriu le tin doar pentru a fi pur si simplu carne de tun, nu e deloc greu sa fac asta. Ma simt ca magicianul mascat care dezvaluia toate trucurile din carte, avand ca motivatie, dorinta de a instiga colegii de breasla sa inventeze noi trucuri astfel reinventand industria magica. Dezvalui asta doar pentru a ma obliga sa duc totul la un alt nivel, imi cer scuze pentru manipulare.. si da .. ati fost manipulati idioti nenorociti. =)) Cum functioneaza aceasta mascarada, probabil ma intrebi ? E simplu .. am multe grupuri de persoane cu care am umblat sau inca mai umblu, in fiecare grup am cate un om de incredere. Din timp in timp convoc o intalnire personala cu un membru dintr`un grup.. ii spun o poveste si ma bazez pe capacitatea lui de om prost.. de a nu`si putea tine gura si de a dori sa para interesant.. (merge intotdeauna, hahaha) acesta va risipi zvonul lansat de mine, iar omul de incredere imi va confirma. Asta e doar inceputul.. bineinteles ca am dezvoltat aceasta metoda si am dus`o in extreme.. singura problema e ca din cand in cand mai ai parte si de victime colaterale.. dar te pisi pe ei .. daca sunt prosti isi merita soarta, repet.. doar carne de tun. Ce`i curios, este ca imaginatia voastra salbatica de animale primitive duce totul la un alt nivel. Acum voi clarifica unele dileme. Exagerari de tipul “telefonului fara fir” pe care le practicati. =))  – nu am camasa alba : am refuzat internarea la nebuni, sunt in deplinatatea facultatilor mentale – doar pentru o noapte : de revelion, dupa o pauza de 1 an de care sunt mandru din toate incheieturile, am revenit la niste vechi obiceiuri cu niste vechi si noi prieteni care imi merg la inima. a fost amuzant, dar a fost doar pentru o noapte. – simtul umorului : nu l am pierdut, inca sunt amuzant si inca fac misto de oricine imi iese in cale si nu numai .. – minciuni : citez dintr`un bun prieten .. “m ai crede daca ti as spune ca sunt un mincinos incurabil ?” Cam asta a fost.. toata aventura mea de baiat de cartier, am consumat creativitate timp de aproape un an pe cacatul asta de pagina virtuala, sincer sa fiu, si`a atins scopul .. si asta de mult, acum nu mai are “tzel”.. trebuie sa moara. Nu mai e caterinca.. prea isi face toata lumea blog ca sa abereze cacaturi ieftine pe care oricum nu le citeste nimeni, nu vreau sa fiu confundat si bagat in aceeasi oala cu pustii astia care se cred destepti. Putini m au citit si mai putini au inteles si apreciat.

Stiu ce’am facut iarna asta! Part 4

Ziua patru

Fiindca orice perioada intre inceputu vacantei si sfarsitul ei,in care lumea are ordin sa se distreze,se va termina odata si-odata,asa a trebuit sa fie si cu vacanta de la Bran. Invalmaseala cauzata de “tatareala” pe baie,fuga spre autogara,a treia intalnire cu dusmanul meu de moarte,autobuzul groazei (imi vine rau numai cand ma gandesc,zau),durerea de gat care a aparut ca rezultat al “inconstientei” la care s-a referit Luca,poate si alte lucruri,toate m-au facut mai putin comunicativ.In gara Brasov,oamenii care dorm pe banci put. A branza. Dar au politaii grija de ei. Rest easy,comunitaru’ pazeste. Pazea!
 In trenul spre Bucuresti am mai jucat putin carti,apoi am incercat sa dorm in timp ce ceilalti vorbeau despre accidente ce puteau fi mortale.
In Bucuresti am comandat de la “mec” din nou,nefiind intrebat de placinta de data asta.
Believe it or not,calatoria dinspre Bucuresti spre Constanta ocupa o buna parte din amintirile mele despre ziua aceasta,si mai ales un muncitor roman in Italia cu care am picat in compartiment,pe langa deja consacratii Luca si Oana. In conditii normale,cred ca omul m-ar fi amuzat la culme. Prima oara cand l-am auzit vorbind,subiectul era revolutia din ’89 si interlocutorul era un batranel. Se pare ca “italianul” era un suporter ceausist. Batranul ne-a intrebat de unde venim,si i-am raspuns in felul meu serios,fara prea multe cuvinte irosite (durerea de gat ma impiedica.). El i-a spus apoi muncitorului despre copii care vand droguri si comit infractiuni,si ca se mira cum ca atunci cand exista copii ca noi,inocenti (ar trebui sa fiu flatat),ceilalti mai pot sa faca asta in continuare. Imi amintesc ca l-am intrebat pe Luca cum si-ar creste copilul. Apoi mosul a plecat,lasand in urma un interlocutor inca insetat de vorbarie.
Si vorbarie a fost. Omul si-a povestit intamplarile sale in Italia,cum angajatorii sai l-au tras in piept si cum un tovaras de lucru tunisian sau nigerian l-a “iluminat”,fapt pentru care a ajuns sa-si bata angajatorul,fara prea mare rezultat insa (“avea gatu’ gras ca un porc,si mi-era ca si daca dau in el,nu simte!”,marturisea el.),asa ca a luat o caramida de jos si a fost gata sa-i crape teasta,lucru pe care l-a recunoscut si in fata noastra si care a parut singurul fragment nelipsit de sens din toata povestirea lui. Au urmat filosofii intregi de viata (“italienii pot spune si 500 de minciuni pe zi”,”arabii…au coborat si ei din pom..”,toate razboaiele religioase pornite de arabi au aparut din cauza “unei indigestii ale lui Mahomed ala,profetu’ ala”,nevasta-mea are claustrofobie,asa ca “opresc liftu’ si ii urlu : VAI,MOR,MOR!) si cate si mai cate. In toate acestea omul amesteca frumusel romana cu italiana,folosind odata cuvantul “pacienzia”,care ne-a facut pe toti sa radem copios,precum si pocitura “folie” de la itlianul “follia”.
Dupa ce omul a fost ridicat de pe locul sau de o persoana de “sexul dama” (hahahahaHA!), toti trei am inceput oarecum sa-l barfim,eu spunandu-mi parerea despre filosofia lui,Luca razand si barfindu-l copios si Oana doar ascultand.
Aproape de Constanta,am ascultat niste Metalica si Holograf (!) pe i-Pod-ul lui Luca,dar nu prea mi s-a schimbat starea de spirit.
Cand l-am strigat pe coridorul trenului,cineva a comentat despre numele lui Luca ca e foarte italienesc,pe langa alte lucruri .
O “zapada” in care “puteai sa te si ineci” daca vroiai ne-a intampinat in Constanta. Era tarziu si nu prea circula nici un taxi,desi toata lumea avea mare nevoie de asa ceva. Toti au luat-o pe jos de la gara,si orasul a devenit suprasaturat de bagaje trase agale. Dar parca pentru prima oara oamenii mi-au parut mai fericiti,chiar daca pentru putin timp.
Acasa asteptau compresele si ceaiul.
                                                         –

Aceasta insemnare a fost scrisa pentru a evita un raspuns clar la intrebarea “Ce-ai facut la munte?”.

Previous Older Entries