Sarbatori Fericite!!

Sunt atat de neconventional incat scriu rar despre evenimentele curente, poate pentru ca despre prezent scriu toti si se scriu multe, de aceea atunci cand totusi ma incumet sa o fac imi iese totul atat de diferit..

Tin minte.. ca nu de mult imi placea Craciunul.. dar spiritul acestei sarbatori a fost distrus in ochii mei de, ironic, oamenii care’l sarbatoresc.

Unii se afunda intr`o ipocrizie iesita din comun.. ii vezi cum in fiecare an, la mijlocul lui decembrie incep sa se transforme. Nu`si dau seama de prefacatoria de care dau dovada, nenorociti falsi.. trec luni intregi si nu vorbesc cu tine, dar acum simt nevoia sa’ti dea un sms, simt nevoia sa’ti zambeasca fals si sa’ti ofere drept cadou cate un produs cu intentii artistice dar de foarte prost gust. Nu ne’am vazut mai tot anul si acum vrei tu sa’mi demonstrezi mie ca esti “generos” sau ca te`ai “gandit” la mine.. macar fa o intr`un mod cat mai simplu.. fa’ti timp si intalneste`te cu mine, strange`mi mana, pupa`mi obrazul sau imbratiseaza`ma .. nu vreau puloverul tau, ieftin si de proasta calitate, nu vreau sa primesc massu’ sau sms`ul tau cu o urare copiata de pe nu stiu ce website.. pentru ca intentia chiar NU conteaza.. nu’ti bate joc.. daca vrei sa faci ceva, fa o pentru ca vrei din suflet, nu pentru ca “asa e frumos” sau ai vreo obligatie..
Nu inteleg de ce unora le trebuie o sarbatoare ca sa fie buni, de ce va trebuie o sarbatoare ca sa va sunati rudele si prietenii sau sa va faceti cadouri ?! .. daca vrei sa faci asta o poti face oricand, nu’ti trebuie ca motivatie nu stiu ce traditie..
Imi aduc aminte acum cateva luni, dupa ce am lipsit cateva zile din peisaj .. am constatat ca multi au crezut ca pur si simplu printr`un numar de magie am disparut si ca n ‘am existat niciodata. Majoritatea cunostintelor cu care umblasem luni intregi, facusem gratare impreuna, bausem prin cluburi si parcuri, impartisem mancare din aceeasi farfurie, impartisem zile de dimineata pana seara si nopti pana dimineata au crezut ca pur si simplu nu mai sunt. Adica ne o ardem o luna impreuna si dupa cateva zile nu incerci sa vezi ce se intampla cu mine si mi dai un sms de craciun ?! Ai mancat la mine in bucatarie .. si te’ai imbatat la mine pe canapea dar cand nu am mai fost, nu am mai fost si gata ? M’a inghitit negura timpului si nu mai exist ?!

Mai sunt si altii care urasc Craciunul.. unii chiar au motive.. si sechele .. restu sunt niste idioti, niste “grinch wannabes” niste asa zisi razvratiti cu o propaganda anti craciun penibila care nu se bazeaza pe nimic.. cand ii intrebi de ce nu’ti place.. scutura din umeri mirati.. cred ca unii au o dorinta fundamentala sa fie prosti.
Stati departe va rog ! Nu vreau sa sara prostie din voi pe noua mea sapca scumpa.

Cat despre mine.. adevarat sunt, lucruri adevarate fac.
Daca vreau sa ti urez ceva.. am s`o fac din suflet, imi place ca fiecare urare plecata de la mine sa fie speciala, sa fie personalizata pentru destinatar, si nu.. nu am sa’ti raspund doar din obligatie..

Mai intai sa mi faca mie placere.. si dup’aia mai vedem..

Stiu ce’am facut iarna asta! Part 4

Ziua patru

Fiindca orice perioada intre inceputu vacantei si sfarsitul ei,in care lumea are ordin sa se distreze,se va termina odata si-odata,asa a trebuit sa fie si cu vacanta de la Bran. Invalmaseala cauzata de “tatareala” pe baie,fuga spre autogara,a treia intalnire cu dusmanul meu de moarte,autobuzul groazei (imi vine rau numai cand ma gandesc,zau),durerea de gat care a aparut ca rezultat al “inconstientei” la care s-a referit Luca,poate si alte lucruri,toate m-au facut mai putin comunicativ.In gara Brasov,oamenii care dorm pe banci put. A branza. Dar au politaii grija de ei. Rest easy,comunitaru’ pazeste. Pazea!
 In trenul spre Bucuresti am mai jucat putin carti,apoi am incercat sa dorm in timp ce ceilalti vorbeau despre accidente ce puteau fi mortale.
In Bucuresti am comandat de la “mec” din nou,nefiind intrebat de placinta de data asta.
Believe it or not,calatoria dinspre Bucuresti spre Constanta ocupa o buna parte din amintirile mele despre ziua aceasta,si mai ales un muncitor roman in Italia cu care am picat in compartiment,pe langa deja consacratii Luca si Oana. In conditii normale,cred ca omul m-ar fi amuzat la culme. Prima oara cand l-am auzit vorbind,subiectul era revolutia din ’89 si interlocutorul era un batranel. Se pare ca “italianul” era un suporter ceausist. Batranul ne-a intrebat de unde venim,si i-am raspuns in felul meu serios,fara prea multe cuvinte irosite (durerea de gat ma impiedica.). El i-a spus apoi muncitorului despre copii care vand droguri si comit infractiuni,si ca se mira cum ca atunci cand exista copii ca noi,inocenti (ar trebui sa fiu flatat),ceilalti mai pot sa faca asta in continuare. Imi amintesc ca l-am intrebat pe Luca cum si-ar creste copilul. Apoi mosul a plecat,lasand in urma un interlocutor inca insetat de vorbarie.
Si vorbarie a fost. Omul si-a povestit intamplarile sale in Italia,cum angajatorii sai l-au tras in piept si cum un tovaras de lucru tunisian sau nigerian l-a “iluminat”,fapt pentru care a ajuns sa-si bata angajatorul,fara prea mare rezultat insa (“avea gatu’ gras ca un porc,si mi-era ca si daca dau in el,nu simte!”,marturisea el.),asa ca a luat o caramida de jos si a fost gata sa-i crape teasta,lucru pe care l-a recunoscut si in fata noastra si care a parut singurul fragment nelipsit de sens din toata povestirea lui. Au urmat filosofii intregi de viata (“italienii pot spune si 500 de minciuni pe zi”,”arabii…au coborat si ei din pom..”,toate razboaiele religioase pornite de arabi au aparut din cauza “unei indigestii ale lui Mahomed ala,profetu’ ala”,nevasta-mea are claustrofobie,asa ca “opresc liftu’ si ii urlu : VAI,MOR,MOR!) si cate si mai cate. In toate acestea omul amesteca frumusel romana cu italiana,folosind odata cuvantul “pacienzia”,care ne-a facut pe toti sa radem copios,precum si pocitura “folie” de la itlianul “follia”.
Dupa ce omul a fost ridicat de pe locul sau de o persoana de “sexul dama” (hahahahaHA!), toti trei am inceput oarecum sa-l barfim,eu spunandu-mi parerea despre filosofia lui,Luca razand si barfindu-l copios si Oana doar ascultand.
Aproape de Constanta,am ascultat niste Metalica si Holograf (!) pe i-Pod-ul lui Luca,dar nu prea mi s-a schimbat starea de spirit.
Cand l-am strigat pe coridorul trenului,cineva a comentat despre numele lui Luca ca e foarte italienesc,pe langa alte lucruri .
O “zapada” in care “puteai sa te si ineci” daca vroiai ne-a intampinat in Constanta. Era tarziu si nu prea circula nici un taxi,desi toata lumea avea mare nevoie de asa ceva. Toti au luat-o pe jos de la gara,si orasul a devenit suprasaturat de bagaje trase agale. Dar parca pentru prima oara oamenii mi-au parut mai fericiti,chiar daca pentru putin timp.
Acasa asteptau compresele si ceaiul.
                                                         –

Aceasta insemnare a fost scrisa pentru a evita un raspuns clar la intrebarea “Ce-ai facut la munte?”.