Ploaia…


Imi place ploaia, ma face sa simt liniste.. M-am nascut cu o problema la urechea interna, trebuie sa ma concentrez sa aud anumite sunete pe care un om le aude in mod normal fara nici o problema. Cand ma aflu in mijlocul unei conversatii normale.. chiar si o secunda de neatentie ma poate face sa pierd cateva sunete importante, cuvinte, proprozitii, zgomote..
Uneori mai pierd fragmente si raman cu cateva goluri in ceea ce mi se transmite, mai mereu incerc sa umplu eu aceste goluri cu ce cred eu ca ar trebui sa fie acolo.. cunoscand persoana de multe ori imi iese dar se poate intampla si sa raman cu goluri. Atunci cand imi este prezentata o persoana noua, niciodata nu’i pot auzi numele.. multi oameni au problema cu retinutul numelor .. eu nu l’aud prima oara.. de aceea m’am invatat sa tin minte fetele.
Pe langa functiile de auz, urechea interna se mai ocupa si cu funtiile echilibrului. De aceea imi e frica de inaltime, de poduri. Mai frumos este ca daca ma concentrez destul de mult pot remedia defectele respective, dar nu de fiecare data si niciodata pe amandoua in acelasi timp. Totul se schimba in ploaie. Probabil ca daca exista un Dzeu .. si a dat seama de greseala si nedreptatea pe care mi’a facut o si a incercat cumva pe ultima suta de metri sa repare ceva.. mi’a dat ploaia.
Uneori sunt atat de egoist incat cred ca ploaia e pentru mine, ca nu are alt scop decat sa ma faca sa zambesc.. Nu se intampla nimic special cand ploua.. dar fiecare picatura de apa cand moare lovindu-se de pamant, de masini, de geamuri.. scoate un anumit sunet, fiecare e speciala in felul ei, fiecare picatura are de spus ceva, fiecare picatura are o poveste pe care vrea ca eu sa o stiu, fiecare picatura e o piesa de puzzle, iar intreaga ploaie cu miliardele ei de picaturi formeaza o imagine.. o simfonie.. care e numai pentru urechile mele. Iar cand sunt cu adevarat norocos ma mai bucur si de adierea vantului care venit de departe, a strabatut mii si mii de kilometri si a vazut toata lumea in lung si in lat. Povestile lui se transforma in versuri care se imbina armonios cu simfonia ploii. Si inchid ochii .. si stau in ploaie .. si ascult atent…

“Buna seara, Florin Ionescu, sectia 3 politie, puteti sa imi prezentati si mie un act de identitate ?” Primul nume pe care l’am auzit din prima ..

Advertisements

1 Comment (+add yours?)

  1. Alexandru
    Sep 08, 2010 @ 08:42:37

    frumos!!

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: