Stiu ce’am facut iarna asta! Part 3


Ziua doi

Trezirea ca la armata,numai ca sa plecam cu aproape doua ore mai tarziu,observatia (in sfarsit) ca o singura baie pe etaj inseamna imbulzeala atunci cand fiecare trebuie sa se spele pe dinti,sa isi admire chipul,sa isi aranjeze podoaba capilara sau sa elimine excesul alimentar nedorit printr-o extremitate sau alta (boratul se ia in calcul.),toate au venit parca prea repede pentru cat eram de plictisit/obosit. Am deschis in sfarsit sacosa cu haine si am cautat pantalonii de ski,injurand silentios cand am realizat ca se aflau inca intr-un dulap din Constanta. Nu-i nimic,jeans will have to do.

Acelasi autobuz al groazei,de data asta din Bran spre Brasov,m-a facut sa ma gandesc ca poate nu mi-a trecut de tot raul de masina pe care l-am avut in “my early years”,si asta in timp ce stateam pe scaun. Inca o ciocolata calda in gara Brasov,aflarea vestii ca va mai trebui sa schimbam doua autobuze,si frigul “de crapa pietrele” au contribuit la un pic de deznadajduire. Poiana Brasov se afla,in acel moment,prea departe.
Si totusi,urmatorul autobuz n-a mai duhnit si nici n-a fost plin,si astfel drumul a parut mai scurt. Totusi,ultimul autobuz,spre Poiana,a fost din nou intesat de turisti flamanzi dupa cateva coaste rupte (proprii) si drumul spre “Partieeeee!” a fost unul din cele mai lungi. Ever.
Cumva,in final,am ajuns si in Poiana Brasov,unde locurile de unde puteai sa inchiriezi sanii,placi,ski-uri sau snowmobile-uri parca s-au inmultit.  Luca si Edith au schiat. Vanataile cauzate de sacul din seara precedenta mi-au taiat pofta de snowboard (si de alte vanatai),asa ca sania a fost alegerea evidenta. Saniile marilor creatori pentru acest sezon sunt din plastic si se controleaza,cum sa zic eu,”ca curu'”. Prefer varianta din metal. M-am plictisit rapid de sanie si de oamenii pe care trebuia sa-i ocolesc. Impreuna cu Diana,Ionut,Marcu si Oana am luat telecabina si ne-am indreptat spre taramuri mai putin populate. Drumul spre varf a fost mult mai usor decat ce a trebuit sa facem pentru a ajunge in telecabina,ce sa mai zic de boarderul cu apucaturi si nuante de gay care,ca sa-si faca loc printre noi,a folosit adresarea pe un ton rece “Pardon…Pardonnnnn…Mersi…Mersiiii..”

                                                               –

In varfu’ muntelui multe minuni este. Si merita pozate. Asa ca multe poze au iesit cu brazii falnici,norii de deasupra noastra sau gardul improvizat pe care l-am sprijinit fiecare,rand pe rand. Drumul improviazat a fost transformat in partie impriovizata,multi schiori experti dandu-ne batai de cap. Boarderul de mai inainte a revenit in forta, si dupa ce ca a fost cat pe ce sa o mature pe Diana pentru ca a MERS pe un drum care nu era partie,a mai dat si replica tampa “Asa,ba,asa,pe mijloc sa mergeti.”,a miscat din buze de mai multe ori,a facut un 360 si dus a fost,in prapastie,coborand tacticos intr-o noua aventura tipica. Spre ca si-a gasit obstescul sfarsit acolo.

                                                               –

Multi nu au fost atat de norocosi incat sa mai prinda o telecabina. In timp ce ei incercau sa se agate de speranta ca,totusi,vor ajunge in ultima clipa ,noi am hotarat sa bem ceva cald,iar eu,sa ma infrupt din carnea munteneasca. In Poiana Brasov mancarea e multa si scumpa. Asta nu a impiedicat-o pe o femeie sa comande de cateva milioane pentru ea si tovarasul ei då viatza si sa ma faca pe mine sa astept zeci de minute ca pulpele lor sa se friga si omu’ de la stand sa faca un calcul. Totusi,carnea chiar a fost buna.

                                                               –

Intoarcerea la Brasov a fost anosta,si faptul ca mai aveam inca doua autobuze de schimbat m-a facut sa ma alatur lui Victor,Oanei si lui Edith si sa iau un taxi spre Bran. Asa am economisit si timp,si nervi :)) Am putut face la o ora acceptabila,am putut dormi (Doamne’ pazeste,se facuse ora 10 seara si noi inca dormeam.) La ora 11 eu ma uitam la un concert inregistrat cu Giastin Timbårleic pe HBO la tv-ul din camera lui Luca.

                                                               –

 Am aflat din nou ca daca amesteci prea multe feluri de bautura vei capata nuante verzui si un oarecare “awkwardness”. La miezul noptii am ciocnit entuziasmat cu toata lumea si am pupat pe toata lumea :))) 40 de minute a trebuit sa astept ca reteaua sa-mi permita sa-mi sun anumite rude pe care eu si-asa nu vroiam sa le sun. Obligatiile,pfft.
La ora 2 eram deja ametit si cuprins de o stare de greata din cauza de prea mult vin inghitit ,featuring ceva doze de bere si alte gaselnite. La ora 2.20 am borat in veceul in care toata lumea se pregatise atat cu atat entuziasm pentru marea petrecareala. Iar la ora 2.30 am hotarat ca putina odihna in propriul pat,departe de zgomot,m-ar ajuta. “Ma pot intoarce cand vreau,daca vreau,desi probabil n-o sa o fac.”. Diana si Ionut si-au facut aparitia exact cand m-am bagat in pat,cu acelasi scop. Pentru mine,petrecerea s-a terminat aici. Spre deosebire de altele,muzica nu a fost nasoala,ba chiar a fost placuta . Chiar am auzit ca pe la ora 5 lumea dansa beata pe Queen si “Love of my life” sau vechituri adorate inca de multi precum “Casuta noastra”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: