Stiu ce’am facut iarna asta! Part 2


Ziua unu

Capitala era plina de oameni cu intentia vadita de a lua acelasi tren ca si noi catre Brasov. Mori de ciuda,Bucurestiule. Biletul mototolit din buzunar indica o ora de plecare umana,ceea ce ne permitea sa mancam la “mec”. 

“Un meniu Big Mac.”
(Angajatul tace cateva secunde,semn ca apreciaza ca stii ce sa comanzi deja si nici nu ai pocit numele produsului.)
“O placinta ca desert?” (“Un mar ca desert?” pentru altii. Cine dracu’ ar veni la “mec” ca sa manance un mar?!)
“Nu,m-multumesc.”
“Cola,Fanta,Sprite.” (observati o absenta a semnului de intrebare.)
“Cola.”
“Mare,mica.” (idem ca mai sus.lipsa de chef sau o mare problema de exprimare???? Ramane de elucidat. )
“Maare” (ma pregatesc sa gesticulez. La inceput era sa-mi iasa din gura “medie”,insa mi-am adus aminte replica “Medium is for people too afraid to spend 5 more cents to order big.” )
Si asta e motivul pentru care unii urasc McDonalds.
Totusi,Big Mac-ul e caldutz si cand e mancat in frigider (inauntru nu era loc,bagaje prea multe.) si cartofii inca sunt cei mai buni. Si marele avantaj e ca nu-i faci tu si nici parintii tai. Cui ii pasa de toxine,bulimie sau americani?
                                                              –

Trenul spre Brasov a fost un mare salt fata de ciudatenia de mai inainte. Temperatura era suportabila. Cand iti asezai capul pe geam,puteai respira SI puteai simti aerul rece de afara.                                             

Brasovul ne-a aratat o gara care ar putea fi categorisita drept “misto” si un frig insuportabil. Ca in secventa aia tipica in care esti aruncat in Antarctica si cauti un adapost subteran, am alergat tremurand in interiorul garii,unde un automat,un brasovean si o replica de neuitat (“Da PRIMESTE-L ODATA,FUTU-TI TOBA MA-TII DE APARAT!”) au facut deliciul. Nu ca ciocolata calda ce-a urmat n-a fost si ea delicioasa. (Sidenote : Automatele din gara Brasov afiseaza “Eu sunt pregatit” si ceva gen “Eu nu functionez”,dupa cum situatia o cere. Lipseste doar un zambilici. Observati totusi antiteza dintre “umanizarea” lor si robotizarea angatilor McDonalds.)
Dupa ce ne-am mai ales cu un pasager (prietenul Dianei,Ionut) si am aflat care autobuz ne duce in sfarsit la casa lu’ Dracula,a ramas doar sa clantanim vreo 20 de minute intr-o autogara si sa ne imbarcam intr-un mijloc de transport arhiplin.
(Sidenote #2 : Urasc mijloacele de transport PENTRU CA au tendinta sa fie mereu arhipline cand ai nevoie de ele.)
Am stat intr-o pozitie de tortura intre doi turisti,propriul ghiozdan si un cur. Pentru degustatori,a se sti ca,vizual,a fost o rasucire,iar la nivelul simturilor,ei bine,ma SIMTEAM prins intr-un cleste. De altfel,autobuzul din si inspre Bran imi va mai provoca neplaceri in zilele ce vor urma.

                                                            –

Primul lucru pe care l-am vazut in Bran,in timp ce ne caram abatuti bagajele in cautarea numarului magic (17),a fost ca nu existau,cum le stim noi,trotuarele. Joviali,soferii nu se sfiau sa foloseasca papagalul sau fratele sau mai mare,claxonu’,in scop de a deznadajdui pietonu’ tupeist pornit sa le stea in cale. Cu bagaju’ la spinare si lipsiti de vreo replica spumoasa care sa mai indulceasca atmosfera ,am pornit-o rand pe rand pe langa castel, cateva magazine,un restaurant si o pancarta pe care scria OVI TOURS (si care mi-a servit ca prim reper in tot timpul asta) ,pana ce am ajuns in mainile si la mila gazdei noastre primitoare,o cunostinta a parintilor unui prieten. Ca urmare,preturile au fost mai mici. 2.500.000,cand altii raportau si preturi triple pentru acelasi timp petrecut la munte. Singurul dezavantaj a fost frigul,oarecum. Sobele de teracota nu se incalzeau singure. Ca sa tai lemne iti trebuie ceva pricepere. Din fericire,taietor a fost nenea gazdashu.

Sincer,un lucru pe care nu-l luasem in considerare in excursia asta (desi imi dau seama ca multi il luasera,ca prea erau posomorati in tren) era ca NU aveam sa mai stau cu Luca si cu Marcu in camera,data fiind existenta cuplurilor :)) (HINT : nu este vorba de Luca-Marcu.) Rezultatul : am fost  grupat pana la urma cu Vlad si Andrei. Dupa ce toata lumea a despachetat si a dat semne de “hai pa ca mi-e somn”,usile s-au inchis,unii au mancat,si apoi pe toti i-a cuprins somnul dureros de dulce,mai mai. (Multumesc mini-sobei din camera pentru ca a fost acolo,pe langa varianta de soba normala,caci tare nu vreau sa stiu ce fel de om de zapada ajungeam in cazul celalalt.) 

              –
Atractia principala a serii era o iesire in Bran dupa orele de sezut,care sa ne introduca in atmosfera,pe de o parte,si sa ne faca sa ne deschidem portofelele,pe cealalta. Inca nu cunosteam drumul ,asa ca m-am luat orbeste dupa colegii mai “observatori”,adica Diana,Ionut,Victor si Raluca  (semnele ca cel cu OVI TOURS nu i se aratasera inca lui Moise.)
Am acoperit o distanta extrem de mica,dar care mie (normal) mi s-a parut uriasa,dat fiind ca nu eram atent pe unde mergeam si ca eram obligati sa mai facem din cand in cand slalom printre masini.
Asa am ajuns la rascruce (pe care eu n-am observat-o),la semnul pe care scria “Muzeul Bran” (bine ascuns sub niste tufe,normal ca nu l-am distins) si la targul adiacent. Mai patrunsi de povestea (cu final trist) lui Jack Randunica decat in alti ani,muntenii au pus mult mai multe cufere din lemn la vanzare. Arrrgh,matey! Masti de zombies,vampiri,Arnold,creaturi care mai de care mai hatre si materiale copilaroase si neconvingatoare te imbinau sa scoti suta si sa te gandesti ca e bine sa fii precaut,Halloweenul e peste vreo 8 luni.
Muntenii sunt cunoscuti pentru cojoace si pofta de bauturi spirtoase,motiv pentru care au vandut berechet din amandoua in targ. As fi preferat ca bauturile sa fie plasate in sticlute sau macar sa aiba CEVA distinctiv,nu doar o pisoarca intr-o sticla de Cola de 2 litri. Si “cojoacele” s-au transformat in niste pulovere de lana. Lana ma sperie.
Un castel Bran in miniatura era captiv intr-un cristal in care mai ningea,si mi-am dat rapid seama ca asta ar fi cel mai bun “suvenir”. Dar pentru cei care nu apreciau “tokenurile” ,era destul si pentru a-si potoli stomacul. Renumitele “Kurtos Kolacs” se vindeau din abundenta atat in targ,cat si in afara lui,in ambele locuri fiind o coada de nedescris. (asta imi aminteste de orele pe care le-a petrecut Luca la o coada pentru Kurtos la zilele Severinului.) Ghiciti ce comercializa “Mama Cozonacilor”. O gogoserie parea extrem de nelalocul ei intre doua tonete care vindeau un singur tip de breloc multiplicat de 100 de ori si niste cufere.
Dar exagerez. Nu tot targul a fost plictisitor. Exista si o “Skeleton Tavern”,care te imbia cu aceleasi produse + vata pe bat,pe care s-ar putea sa mi-o imaginez + un tunel al groazei (Tunelul Groazei!!!),in care am fost cand eram copilandru,dar pe care acum nu l-am mai apucat (pretul.). Totusi,scarile din lemn pe care urcai spre tunel erau “delicioase”. Raluca   avut performanta de a se rataci de grup de vreo 4-5 ori,timp in care si-a cumparat suveniruri.

Dupa prea putinul timp petrecut in targ,ne-am intors in camere,unde Diana a preparat licoarea magica (vinul cumparat mai inainte,la care a adaugat niste scortisoara. My idea. ). Vinul fiert ne-a toropit,dupa care am jucat macao.
Deja ne simteam adormiti si era putin peste ora 20:00. Ionut a avut ideea ca o tura pe partia din spatele casei cu sacul ne va dezmorti. Oana avut alta:dusul.

                                                             –

Prima oara cand m-am dat si eu cu sacu’ in viata mea si deja am avut ideea “ia sa vad ce se intampla cand nu pui frana deloc”. Din pacate,partia se termina brusc. 
                                                             –
Un lucru care ii ingrijora pe multi (vinul cauzeaza bucurii de scurta durata si ingrijorari mari.) era ca destrabalarea la Poiana Brasov (clasica) era programata in aceeasi zi cu plecarea acasa. Dar o partie buna,un snowboard sau o sanie ma imbiau ca o ciocolata pe la ora unu. Dupa-amiaza.

Si somnul a venit. Si a fost bine. 😀 😛

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: