Stiu ce’am facut asta iarna!(Part 1)


Personaje cheie:
Naratorul (io.)
Luca
Marcu
Diana
Oana
Edith
Victor
Raluca
Vlad
Andrei
Omul cu toba ma-sii (ziua 1)
Boarder cu apucaturi specifice (ziua 2)
Nesatula si Nesatulul (ziua 2)
Uituca din Antik (ziua 3)
Lucratori la McDonalds (toata viata.)
Mos afectat (ziua 4)
L’Italiano Vero (ziua 4)
“Saddam” – mos care doarme in gara Brasov,ziua 4
Politaii (in fiecare zi,sa speram ca nu pentru totdeauna.)
Gazdele,un el si o ea

Fiind un discipol al filosofiei “nu duce in spate mai mult decat poti cara” am ajuns in noaptea de 19 la gara Constanta “inarmat” cu un rucsac plin cu mancare care acum e abandonata intr-un frigider strain si o geanta cu hainutze groase + pasta de dinti + alte utilitati.Prietenii mei asteptau in gara,insotiti de bagaje,pline si ele cu trebusoare,ca multe mai erau! Peste pamantul rece si in dreapta tonetei cu pateuri de la care lipsea,perfect explicabil,vanzatoarea, am constatat deja primele surprize de sezon:
– Alexandru (caruia ii voi spune in continuare LUCA din motive de abreviere + fanciness,vezi mai jos :)) ) m-a luat deoparte,si dupa traditionalul “Salut,ce mai faci?” mi-a soptit ca printre indeletnicirile sale in ultimele luni se afla si cititul intens. (acelasi Luca imi zisese in vara ca i-ar fi imposibil sa stea zile in sir in fata calculatorului sa citeasca Harry Potter and the Deathly Hallows,si apoi,gandindu-se mai bine,ca nu a mai citit o carte de nu mai stie cand. ) Numele ultimei norocoase este “Magicianul”,de John Fowles,o carte care (garanteaza el) e plina de mistere si intorsaturi de situatie.
– Dupa o discutie despre intarzieri de trenuri, Japonia si sistemul de transporturi in care ministrul si-a dat demisia pentru 3 minute de intarziere cumulate anual, filmul lui Mungiu (Patru-Trei-Doi) si alte chestii minore, madam announceru’ ne-a transmis cu o voce cu sincope si nuante de robot ca trenul pe care il asteptam infrigurati care soseste la linia 2 nu soseste la linia 2 decat cu 2 ora mai tarziu decat era planuit :))

– Gara noastra,desi nu are sala de asteptare (are totusi un vagon abandonat de vreo 20 de ani pe care scrie “INFORMATII” cu creta,inaccesibil in nocturna,logic) are baruri la vreo 2 pasi,in care se bea espresso,sau machiata d-aia si in care un mosulet simpatic isi incearca norocu la poker mecanic la doispe noaptea. Am umplut locu’ cu geamantane,cei care-au avut prezenta de spirit s-au postat pe scaune si cei care au vrut sa sacrifice din fondul monetar inainte de a pune piciorul pe pamant alb au scos din buzunar 1 leu (scump.) pentru o cafelutza servita in pahar de uz solo. M-am multumit sa estimez ca are gust de nisip doar pentru ca vanzatoarea se uita urat la mine pentru ca aveam rucsac si il loveam in cap pe respectabilul domn care comandase nisip ,atunci cand ma foiam intre diferite persoane.
– a trebuit sa car boxele Ralucai cu mana mea libera cu care vroiam sa salut..chestii.
– nu a mai existat o a doua intarziere,adica aia pe care contam cel mai mult.
Ziua (mai mult noaptea) zero

Si ne-am imbarcat in trenul de noapte,dupa ce am fugit ca apucatii prin gara dupa vagonu 4 sute si nush cat (de care Marina a zis ca e vagon pentru Hogwarts,good one! :)))) ) Dupa bagaje de urcat,scaune de ocupat,am observat ca singura replica pe care am inteles-o de la un muncitor beat e valabila : in rapid mori de cald,in accelerat,de frig.
Trenul nostru avea moaca de accelerat si sauna privata in compartimente. Lucru extrem de ciudat,Luca s-a separat de detasament si si-a luat compartiment numai pentru el si John Fowles. Am inteles mai tarziu ca John Fowles era un cadou de la prietena sa,Edith (what a great name!)  si ca,normal,avea pe langa mistere si intorsaturi si o valoare sentimentala.Drumul catre Bucuresti,primul pit-stop,a fost plin de evenimente neinsemnate,printre care somnul “neintors” al Dianei (welcome back 🙂 ) ,insomniile multora si felul in care am confundat eu o structura de metal aflata in mijlocul unui nicaieri cu un om spanzurat ( am tresarit.) . Un cret se plimba disperat prin vagon din cauza unei “neintelegeri”. Schelalaitul lui Vlad,caruia ii voi zice de acum Marcu din motive religioase,si-a facut aparitia pentru prima oara dupa o perioada indelungata in care a fost incatusat,el (Marcu) razand realmente isteric la glume,multe ale mele,restul ale lui. 😀 … 
..pana cand,dupa roiuri de blocuri comuniste gri si-a facut aparitia si Bucurestiul. 🙂 😛

Advertisements

1 Comment (+add yours?)

  1. kosty
    Jan 18, 2009 @ 18:16:45

    Imi place modul tau aparent simplu,nepompos, de a scrie.M-am amuzat teribil si chiar m-am regasit in unele personaje.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: